Probabil ai văzut deja titlul: „Antifrauda poate acum impune direct 70% pe veniturile nejustificate.” Sună dramatic. Dar înainte să te panichezi sau, dimpotrivă, să ignori subiectul pentru că „nu te privește pe tine”, merită două minute să înțelegi ce s-a schimbat cu adevărat – și, mai important, ce te protejează.
Răspunsul scurt: impozitul de 70% nu e nou. Ce e nou e viteza cu care poate fi aplicat. Iar viteza contează mai mult decât pare, pentru că mută miza de pe „ce ai făcut” pe „ce poți dovedi”.
Ce s-a schimbat, concret
De la 6 iulie 2026, un ordin ANAF publicat în Monitorul Oficial dă Direcției Generale Antifraudă Fiscală dreptul să emită direct decizia de impunere atunci când găsește un venit a cărui sursă nu poate fi identificată. Până acum, Antifrauda identifica veniturile suspecte, dar trimitea dosarul altei direcții din ANAF pentru emiterea deciziei – un pas în plus care lua timp. Acel pas dispare.
Pe cine privește, de fapt
Legea vorbește despre persoane fizice, dar profilul de risc e ușor de recunoscut: antreprenori, PFA-uri și proprietari de SRL-uri care mișcă bani între conturi personale, ale firmei și ale unor colaboratori – fără să existe mereu o hârtie care să explice fiecare transfer. Cele mai frecvente situații care pot atrage atenția:
- împrumuturi între asociat și firmă, fără contract sau dobândă înregistrată corect;
- aporturi la capitalul social nedocumentate clar;
- venituri din chirii sau colaborări încasate cash, fără factură sau contract;
- transferuri repetate între conturi personale și de firmă, fără o explicație de fond;
- venituri din surse externe (crypto, platforme de plată internaționale) neconsemnate.
Niciuna dintre acestea nu e ilegală în sine. Devine o problemă doar când nu poți arăta, la cerere, sursa de proveniență.
De ce contează trasabilitatea, nu doar corectitudinea
Aici e partea pe care mulți antreprenori o subestimează: la venituri din surse neidentificate, sarcina probei e a ta, nu a ANAF. Autoritatea nu trebuie să demonstreze că ai greșit – e suficient să nu poți arăta tu, cu un document, sursa de proveniență.
Zona gri nu apare de obicei din intenție rea. Apare din obiceiuri acumulate în timp: un transfer „temporar” din contul firmei în cel personal, niciodată regularizat pe hârtie; o chirie încasată cash de la un chiriaș de încredere; un împrumut între asociați „pe vorbă”, pentru că suma era mică și părea fără importanță. Fiecare decizie, luată izolat, pare rezonabilă. Adunate, formează exact profilul pe care controlul cu impunere directă îl poate acum ajunge mai repede.
Evidența clară nu e un exercițiu birocratic. E singurul lucru care te scoate din categoria „sursă neidentificată” înainte ca cineva să pună întrebarea.
Ce faci acum, concret
Cel mai simplu mod de a nu ajunge subiect al unei asemenea verificări e ca orice mișcare de bani să aibă o urmă clară: factură, contract, extras bancar legat de o operațiune înregistrată.
- Documentează în scris orice împrumut între asociat și firmă, indiferent de sumă;
- Facturează colaborările, chiar și pe cele ocazionale;
- Fiscalizează chiriile (chiar dacă sunt de la persoane de încredere);
- Ține strict separate conturile personale de cele ale firmei;
- Declară dividendele, cu toate că taxele sunt mai mari decât în anii trecuți.
Ținută manual, într-un Excel sau doar în capul contabilului, disciplina asta se pierde exact atunci când activitatea crește – adică exact atunci când riscul crește.
În Keez, orice încasare și plată intră automat în sistem prin integrarea cu banca, legată de documentul care o justifică, și rămâne vizibilă în timp real, nu doar la închiderea lunii. Trasabilitatea nu mai e o sarcină pe umerii tăi – e o proprietate a modului în care lucrezi.
Disciplina financiară nu oprește controalele, dar le diminuează radical riscurile. Când ai răspunsurile și actele pregătite la zi, controlul devine o simplă formalitate, eliminând haosul justificărilor retroactive.
